Buhah, trebuie sa plec spre scoala… sunt in intarziere cu 10 minute, dar sa-ti scriu mi se pare mai important… intrand pe blogul tau -supradoza de cuvinte!!- si citind ultimul post -trebuie sa recunosc- m-au napadit amintirile…
Doamne, cat puteam sa cantam, nici nu mai aveam evoie sa iesim din banca, mai ales intr-a 8-a… mancam pe banca in timp ce voi citeati pentru ora care urma iar eu va desenam ca chibi si trageam cu ohciul in caietele voastre. Aduceam aproape in fiecare zi versuri din cantece noi, sau le scriam chiar noi insine, in timpul orei, in timpul pauzei, cand ne apuca inspiratia. La ora de sport – citeam. Fiecare cu cate ceva special, pe care apoi il imprumuta… si asa s-au citit Lestat, Armand, Interviu cu un Vampir si multe altele, asa s-a studiat partial demonologia si s-au format noi stiluri de scris si de desenat. Asa ne-am schimbat una pe cealalta… a meritat din plin… a fost frumos. Si este, pentru ca, acum, incet incet ne intalnim iar din ce in ce mai des si avem din nou lucruri in comun. Multe. Si noi. Si, cred eu super.
Bine, acum trebuie sa plec. Dar… I shall return!
p.s. Ne trebuie o varianta “updatata” a Shoebox Project. Una potrivita pentru noi de acum.
p.p.s. multumesc pentru inspiratie. Am astazi de sustinut un soi de discurs la franca. Hugs.
p.p.p.s. Asta daca ajung la timp >:P
