In asternutul alb si rece al unfiormei iti port gandurile, tinandu-le lipite de piele, cat mai aproape de interiorul meu, de centrul meu…
Lucrurile merg asa cum stii, urmand cursul stabilit, cateodata surprinzandu-ma. Mi-ar placea sa mai calatorim impreuna. Defapt… hmmm… e dragut sa ma pot autocorecta – sunt fericita pentru ca urmeaza sa mai mergem impreuna in locuri “straine”.
In jurul meu alearga asa-zisa lume “cotidiana”… le monde quotidienne : becuri, note, masini, mode, parfumuri, scutiri, telefoane, machiaj, chei franceze, haine, zbierete, urlete, carti, iubiti si amanti nemulumiti, rasete. Pe fundal se aude un bazait de neon muribund. Totul se estompeaza, iar eu imi pierd implicarea. Aleg sa ma intorc catre un gand mult mai placut. Ca de exemplu, felul in care ti-as spune ce simt printr-un sarut cald, apasat, plin de energie si extrem de lent.
Ti-as povesti lucruri noi, lucruri pe care, din nou, numai tu le-ai auzi si te-as asculta cu inima crescanda in timp ce mi-ai povesti si tu la randul tau.
Lucrurile trec pe langa noi…
